Postat de: luncanpetru | 26/11/2013

La Rencontre

Bună dragii mei,

Știu, pare c-am uitat de voi, dar nu-i așa. Nu am uitat, doar că timpul dedicat scrisului de plăcere este tot mai puțin…
Au trecut mai bine de două luni de când vreau să vă spun că toate au un sens și un rost în viață. Oricine își dă seama de asta dacă trăiește și nu doar ființează pe pământ.
Era o zi plină, ca de obicei – un telefon, o întâlnire la notar, nimic nou.
Mi-am făcut treaba repede și bine și ies cu domnul, cetățean elvețian, de la notar. Îmi zice Eric (întrucât am trecut unanim și direct în registrul familiar) că vrea să ia un taxi. I-am zis să mergem împreună spre centru și-i arăt de unde, ulterior am aflat că și el cunoștea destul de bine orașul.
În cei 300 de metri până-n centru, ne-am apucat de un “small chat” și l-am întrebat una-alta de Elveția, de România, dacă a avut timp să ne viziteze țara, păreri despre puținul ce l-a văzut șamd.
Pe durata celor nici trei minute s-a creat legătura – o legătură pe care o pot înțelege doar cei care au prieteni, prieteni adevărați, cu care se întâlnesc după ani buni și își dau seama că au reluat discuțiile de acolo de unde le-au lăsat cu mult timp în urmă, că se cunosc de când lumea și pot vorbi fără ocolișuri. Am abordat cel puțin cinci subiecte diferite și am ajuns să vorbim în poartă ca babele la țară – ajunsesem “acasă”. Ne-am oprit în mijlocul trotuarului să își termine ideea. Îi întind apoi cartea de vizită și îi dau binețe, atunci se uită la mine, zâmbește și zice: Ai timp de o cafea?
Mă uit la el și, fără să clipesc, zic: Da, bineînțeles! Mă gândeam că poate îmi mai reîncarc bateriile pentru încă vreo câteva ore cu o cafea bună.
Vorbim, vorbim, intrăm în local vorbind și ne punem la masă fără să facem pauză, apoi comandăm repede. Un om remarcabil, foarte inteligent, care cunoștea multe – nu vreau să vorbesc despre statutul său social…
Am vorbit multe, deși nu am petrecut mult timp împreună – vreo două ore bune cu “un străin” care vorbea în aceeași limbă – a adevărului și înțelepciunii. Vouă încerc să vă prezint succint esențialul.
Am vorbit despre Elveția și sistemul elvețian în general, am vorbit despre România și situația ei actuală, despre comunism, despre vecinii maghiari și viza de State, despre asiaticii care merg la studii în Elveția doar pentru ca apoi să obțină viza de State și să transforme The American Dream în realitate, despre unguri și autonomie, despre sași și țigani – inclusiv problema comunității europene legată de migrația romilor, despre români, problemele lor și emigrare …
Dintre toate acestea sunt cel puțin trei aspecte despre care merită să vă vorbesc.
I. Sistemul elvețian – vorbind despre perfecțiunea și perfectibilitatea susținută a acestuia, i-am spus de inițiativa civică a unor privați (despre care v-am povestit în seria Elveția) și mi-am exprimat părerea obiectivă privitor la acest sistem elvețian de sănătate. Aici s-a uitat la mine și și-a deschis sufletul în fața unui străin. Nu mai bine de un an, avuse un atac cerebral – jumătatea stângă a corpului i-a fost paralizată total, iar medicii erau oarecum rezervați. Dar eu aveam în fața mea un om complet funcțional, fără ticuri nervoase, fără orice semn care să trădeze un astfel de eveniment. A continuat și mi-a spus că în nici șase luni era pe picioare, că anul acesta a trebuit să plătească o franșiză mărită și că acum plătește 50% din veniturile sale (nu am întrebat suma, însă din ce am vorbit nu-i una neînsemnată) doar pentru asigurarea medicală – una ce conține cu adevărat servicii complete. Parol!
Aici am făcut o paralelă cu sistemul românesc de sănătate – un sistem care e paradoxal, sistemul de urgență, reanimare și descarcerare este unul deosebit, în timp ce sistemul intra-spitalicesc mai că te condamnă la moarte. A aprobat gânditor și mi-a spus o pățanie de-a lui de pe vremea primelor sale voiaje în România.
Când a născut partenera sa, a rămas uimit când aceasta l-a sunat și i-a spus să schimbe o sumă de bani și să i-o ducă la spital. Era tare nedumerit și a întrebat-o pentru ce are nevoie, asigurarea de sănătate ar fi trebuit să-i acopere toate nevoile – se gândea el, îi dusese toate obiectele de uz personal necesare. A rămas uimit când a aflat că sunt bani pentru așa numitele “atenții” pe care sistemul le încurajează să existe și să se mențină – asistente, moașe, infirmiere, medici, nimeni nu a fost trecut cu vederea.
Atunci și-a dat seama ce se întâmplă aici. A mai vizitat locuri, a mai vorbit cu oameni și a învățat că aici nu-i ca acolo, de aceea vine doar când e musai în România.
În Elveția, acuma nu vă mai vorbesc despre oameni, ci despre alte viețuitoare ale regnului animal, legea îți interzice să ai un singur animal – orice-ar fi, câine, oaie, vită. Dacă e singur e predispus la tristețe, depresie, disconfort. Și atunci trebuie să ții perechi, ca-n Arca lui Noe. Poți ține unul singur doar dacă pe o rază de 50-100 de metri este un vecin care are un alt animal din aceeași rasă, să-și țină de urât. ;)
Parcă eram la cinema, la un film de Oscar care te duce și te lasă cu gândul aievea. Adică lor le pasă de “sentimentele” animalelor în aceeași măsură ca de cele ale oamenilor? Da, le pasă!
În plus, dacă vrei să tai un pom/copac ce are diametrul trunchiului mai mare de 20 de cm ai nevoie de aprobare de la primărie, vine specialistul, constată că e bolnav sau verifică motivele invocate pentru tăierea acestuia și aprobă sau nu tăierea. Dacă se obține aprobarea, cetățeanul este obligat prin lege să replanteze exact în același loc.
Mai sa-mi mușc limba. Adică la noi s-au defrișat în ultimii douăzeci de ani peste 400.000 de ha și nimeni n-are nicio treabă? Aproape nimănui nu-i pasă de alunecări de teren, cutremure, infestarea apelor și alte calamități cauzate de defrișarea masivă și lor le pasă de un pom?
Atunci mi-am adus aminte de bunicul, un om remarcabil, de o bunătate nemaiîntîlnită, odihnească-i-se sufletul în pace! Acum aproape două decenii mergeam la cosit cu el și, zburdalnic fiind, încâlceam iarba, iar când vedeam câte-un puiet de brad îi spuneam să-l ocolească, să nu-l taie, și el, cu blandețe-n privire, mă asculta și îi mai lăsa ici colea, zicând că nu putem să-i lăsăm pe toți.
Iată câțiva dintre acei brazi ocoliți de coasă acum aproape două decenii

Copyright Petru L.

Copyright Petru Luncan


Acuma gândiți-vă pe când se vor re-împăduri, fără nici un ajutor din partea noastră, cele 400.000 de ha prădate și risipite…

II. Oameni și mentalități – încercam să fac o comparație între oameni, între popoare, între idei. Noi doi gândim la fel, îmi spuneam. Oare câți mai gândesc ca noi? Și mi s-a întrerupt gândul în timp ce-mi spunea că, pe lângă respectul față de animale și elementele naturale, elvețienii manifestă un respect enorm față de oameni. Adică, dacă ai bani și idei năstrușnice – de exemplu, să-ți faci piscină în curte sau pe casă, se va face referendum local și se va vota de către comunitate pentru sau împotriva autorizării construirii respectivei piscine. Nu vă mai zic ce-mi veni-n minte făcând comparația cu anumite întâmplări de pe la noi legate de autorizațiile de construcții și reamenajări …
Și pe când credeam că nimic nu mă mai poate surprinde deviem spre o discuție legată de localuri – cafenele, restaurante, și mă lovește din nou nostalgia trecutului și a unui probabil viitor. În Elveția, personalul din restaurante (în speță bucătarii) câștigă atât de bine încât lucrează după un program de basm – de la 9-10 până la 14 și apoi de la 16-17 până la 20. Adică acolo nu merge omul să stea toată ziua la restaurant pentru 1-2 clienți care se pomenesc că le e foame, cu toții au un program atât de bine stabilit încât au o libertate de mișcare de neînchipuit. În plus, pentru a stimula legăturile familiale, mai toate restaurantele sunt închise de sărbători, excepție făcând după-masa și noaptea de Anul Nou.
Aici am tăcut puțin și am întrebat: Dar la voi cum se distrează lumea de sărbători? Mi-a răspuns scurt: În familie. Preponderent tinerii mai pleacă cu prietenii în stațiuni montane, în rest, spiritul familiei dăinuie peste ținut. Bineînțeles stimulat și de faptul că la ei patronul și angajații nu încearcă să umple în câteva zile golul imens de peste an… ca la noi.
Și i-am zis: Păi, dacă lumea are tot ce-i trebuie, cine mai lucrează de sărbători. Aici a zâmbit și a spus: Cei care vin să lucreze în Elveția, cei care vin pentru bani și cei care vor să fie câteva ore cu prietenii din comunitate.
De aici și până la cei care vin pentru cerșit nu a fost decât un pas mic de tot. Mi-a mărturisit că, dintre toate etniile care lucrează în Elveția – un loc unde multiculturalitatea este la ea acasă, prezența țiganilor este un aspect ce a devenit îngrijorător pentru elvețieni. Asta pentru că, aidoma popoarelor migratoare, aceștia nu fac decât să speculeze portițe din sistemul elvețian, care în mare parte e clădit și pe respect față de celălalt și din bun-simț, și încearcă să obțină foloase necuvenite. Drept pentru care, mi-a spus că în câteva luni va avea loc un referendum (național) cu privire la această problemă în ce privește restricționarea accesului lor în Confederație și expulzarea celor care au cauzat probleme de pe teritotiul elvețian.
(Notă pentru cei care vor să mă acuze de rasism – termenul de țigan a fost utilizat cu dublă-valență. Trebuie să precizez că Eric cunoștea destul de bine diferența dintre cei doi termeni: țigan și rom, detalii ce le-am mai dezbătut și noi puțin.)
De la țiganii care efectiv îi asediază pe alții am ajuns la dorința lor de a fugi din România, ajungând până în trecutul comunist.
Mărturisesc că nivelul lui de cunoștințe m-a impresionat, am vorbit despre fuga Regelui Mihai, despre Gheorghiu Dej și Ceaușescu, despre politici și libertăți, drepturi oprimate și obligații, lipsa de asumare a conștiinței naționale și căderea în păcat a României.
Așa am ajuns să discutăm despre mentalitatea româniilor, despre această dorință de evadare, de părăsire a patriei și refugiul în alte state, cauză foarte probabilă a anilor de opresiune comunistă (în care orice acțiune întreprindeai, aceasta îți era oarecum indusă, când re-acționai în funcție de stimulul dat la ordin de către Partid). Pierderea conștiinței naționale ca urmare a perimării simțămintelor cetățenilor după ’90, când după ani de opresiune a venit libertatea, o libertate ce am asemănat-o cu bezmeticirea unui orb într-o mină de cărbune, cu pribegia unor ciobani în căutarea aurului, în urma căreia nu am rămas decât mânjiți cu niște praf de stele, de dorințe, de idealuri, de trăiri spre care tindem, însă ne este frică să ni le asumăm ca popor.
Această libertate haotică de care am avut parte după Revoluție nu a făcut decât să adâncească criza personalității sociale a românilor. Lipsa de orânduire, guvernările proaste ce s-au succedat, pervertirea, corupția, lipsa de spirit civic instaurată an de an, dar mai ales promulgarea legilor care au favorizat și ele decăderea economică, socială, culturală și de personalitate a românilor, toate acestea au stat la crearea fundației dorinței de a pleca a românilor. Nu contează unde, numai să plece din țara lor. Aici mi-a zâmbit și mi-a spus că la rându-i este imigrant în Elveția (adică nu are cel puțin 3 generații ascendente în arborele genealogic care să fie get-beget cetățeni ai Confederației Elvețiene).
Aici mi-a spus că, așa cum vede el lucrurile, inclusiv din trăirile sale și ale străbunilor săi, această incapacitate de redresare a românilor și a României este oarecum auto-sugerată, ca să nu-i zic auto-impusă. După mai bine de două decenii în care s-a vrut, dar nu s-a încercat, s-a creat un soi de divizare a personalității sociale, o retragere în sine a românului și o cufundare în indiferență – De ce să fac eu? Nimeni nu mă ajută! Nimeni nu mă susține! Statul este contra mea.
Păi, da! Statul și-a schimbat statutul și nu mai este ce a fost. Însă fiecare cetățean este membru al statului.
Și atunci mi-a zis: Am cunoscut (personal și profesional) români de multe feluri, cu potențial – harnici, inteligenți, capabili de lucruri mărețe, însă la toți am observat un lucru – toți spuneau că ceea ce vor nu se poate realiza în România, că, pe lângă multa muncă ce trebuie să o depună, nu mai au și puterea să lupte cu statul. Și mi-a zis că nu înțelege. Că a citit și el, și a văzut că avem și noi legi bune, aliniate la cele ale UE. Aici am putut spune doar atât – corupție și nerespectarea legilor – cam astea ar fi problemele din punctul meu de vedere. Și mi-a dat dreptate într-o anumită măsură.
Mi-a mai zis că îi admiră mai mult pe cei care părăsesc pământul natal ca ultimă soluție, decât pe cei ce fug primii de îndată ce se ivește ocazia. Pentru că cel ce va fugi, va fugi de oriunde dă de greu, însă cel care încearcă și face tot posibilul, acela va face aidoma oriunde se va afla.
Atunci mi-am adus aminte de o discuție din avion avută cu o doamnă ce stă la Bruxelles. S-a terminat cu următoarea concluzie: românii sunt adevărați specialiști, realizează proiecte excepționale dacă sunt îndrumați de sau dacă acestea sunt făcute în parteneriat cu străinii; în schimb, atunci când ei trebuie să se organizeze și să fie lideri, să fie ei și cap și picioare, și proiectanți și producători, se pierd, nu se descurcă și din măreția proiectului nu iese decât un fel de gulaș la ceaun ce se acrește repede.
Poate că așa o fi …

III. Elveția și restul lumii – Aici am ajuns la concluzia că nu neapărat oamenii din România sunt problema, ci modul lor de gândire, felul în care se raportează unii la alții și la problemele existente.
Elveția este acolo unde este astăzi pentru că a știut și știe să dea naștere plusului de valoare ce îl aduce oricărui produs fabricat – ceasuri, ciocolată, haine, echipamente, până la produsele intangibile la care excelează – servicii bancare, asigurări, comerț, etc.
Adică aproape jumătate din Microsoft au fost pe-o vreme români. Medici de renume români lucrează în spitale de renume din afara țării. Specialiști din multe alte domenii pleacă. De ce? Pentru că statul îi constrânge să o facă sau pentru că ei se constrâng să plece?
Totul ține de suflet, de gândire.
Aici i-am dat dreptate. E ca și cum ai bea, fuma, consuma fel și fel de droguri încă din tinerețe și ai avea pretenția să trăiești 100 de ani. Sau mânânci toată ziua numai cărnuri (sau tot ce-ți cade la mână), nu faci mișcare, nu ai grijă de tine și mergi și urlii la doctor că e incapabil să te trateze. Aici e plusul de valoare de care vorbeam, aici Elveția va ieși mereu învingătoare.
Și nici nu ne-am dat seama cum a zburat timpul, cum au trecut orele și ne-am pomenit că ne scuzăm unul față de altul că nu mai putem continua discuțiile. Asta după ce a rămas uimit că mi-am putut rupe atâta timp pentru “povești”.
Doamne-ți mulțam că dau peste astfel de oameni! Sunt o adevărată bogăție mobilă, un izvor de cunoaștere și de auto-cunoaștere.

Morala poveștii
Mi-am dat seama încă o dată că elemente pe care eu personal le consider primordiale (tradiții, cultură, educație, sănătate, echilibru) se dovedesc a fi cu adevărat esențiale și îmi sunt prezentate ca atare de către persoane din alte țări.
Nimic nu se întâmplă fără rost și fără scop.
Astfel de oameni minunați pe care îi întâlnim “întâmplător” ne dau puterea de a merge mai departe. Ei ne confirmă că nu suntem singuri, că o vorbă spusă din suflet poate deschide alte suflete, că sinceritatea crezului nostru nu poate fi mimată și că nimic nu este zadarnic dacă este făcut cu încredere …
Trebuie doar să vrei și să transpiri puțin!

PS: Vă mulțumesc tuturor celor care ați reușit să citiți în întregime articolul! :)

Postat de: luncanpetru | 26/07/2013

Acceptarea celuilalt prin cunoașterea sinelui

Bună dragii mei,

Timpul trece, problemele rămân. Cel puțin unele dintre ele.

Că tot e vară și frumos pe-afară, vreau să vă spun o poveste scurtă de tot.

Pe vremea studenției făceam voluntariat. M-am înscris în “Dimanche” (denumirea completă Association d’amitié franco-roumaine Dimanche) din două motive: să-i ajut pe cei din jur să facă diferența între “bine și rău” și să-mi exersez nivelul de cunoaștere a limbii franceze. Nu căutați asociația, nu mai există.

Voluntarii, deși eram puțini, eram uniți și am reușit să facem niște evenimente destul de reușite cu ajutorul lui Stéphane (suivi-2008.blogspot.ro), al celor de la Teatrul Scena (Liviu Pancu), ADV (Carmen Ciulea) și mulți alții cărora le mulțumesc pentru implicare și îmi cer iertare că nu-i menționez…

Odată cu încheierea studiilor universitare am luat-o fiecare pe drumul nostru și am lăsat în urmă proiectul. Însă problemele abordate nu au dispărut, ele există încă în societate și vor dispărea numai odată cu aceasta.

Uneori mă gândesc că aș fi putut poate mai mult, și totuși știu că am făcut tot posibilul atunci, cu resursele ce le-am avut la dispoziție, în calitate de coordonator local al proiectului SUIVI la Tîrgu Mureș.

Proiectul SUIVI a fost și continuă să fie, chiar dacă nu mai există o implicare activă decât din partea lui Stéphane, un proiect de prevenire și combatere a discriminării persoanelor cu HIV/SIDA. Și cum altfel s-ar fi putut realiza mai bine această acțiune dacă nu prin cultură? O cultură despre care am mai vorbit și în poveștile ce abordează Elveția și exemplul pe care aceasta îl dă, nu doar Europei, ci lumii întregi.

În timp păstrăm cu noi doar amintirile, amintiri ale unei societăți bolnave care, în loc să se îndrepte către însănătoșire, se auto-îmbolnăvește pe zi ce trece, în primul rând datorită modului de gândire al cetățeniilor care tind tot mai mult să treacă de la gradul de oameni la cel de indivizi.

Ca mărturie a celor ce au fost stă un reportaj realizat de TVR Tîrgu Mureș. Echipei care a realizat materialul, cu participarea d-lui Vasile Braic, îi mai mulțumesc încă o dată pe această cale pentru implicare.

Reportaj – SIDA și cultură la Tîrgu Mureș

Pentru că nemurirea nu poate exista, încercăm să o aducem mai aproape trimițând astfel de mesaje în eter.

Înainte de a judeca sau de a cataloga într-un anume fel pe cineva vă rog să faceți doar atât: încercați să vă imaginați cum ar fi dacă ați fi în locul celuilalt…

Închei cu un mesaj cultural-artistic și vă doresc numai bine și multă sănătate!

PS: Folosiți prezervativul!

“Love Message is a song that was created by Scooter, Masterboy, E-Rotic, Mr. President, Fun Factory, Worlds Apart & U96 in 1996 as a message about preventing AIDS.
This song appears on DMA Dance: Eurodance Vol. 2.”

NO COPYRIGHT INFRINGEMENT INTENDED. All content belongs to it’s rightful owners.

Postat de: luncanpetru | 31/05/2013

Chestionar privind activitatea zilnică

Bună dragii mei,

Vreau să vă spun că am nevoie de ajutorul vostru în completarea următorului chestionar legat de “dinamica” vieții voastre cotidiene.

Chestionar rutina zilnică

Vă mai spun că nu vă va răpi mai mult de 5 minute din prețiosul vostru timp.

Vă mulțumesc anticipat pentru timpul acordat și vă doresc toate cele bune!

Petru

PS: Le mulțumesc frumos celor mai activi dintre voi care ați completat deja chestionarul!

Postat de: luncanpetru | 31/05/2013

Ordinul Ministerului Justitiei nr. 1759/C/24.05. 2013

Bună dragii mei,

Vreau să vă anunț că prin Ordinul Ministerului Justitiei nr. 1759/C/24.05. 2013, s-a aprobat Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată.

Astfel au loc schimbări importante în ce privește activitatea de traduceri și legalizarea notarială a traducerilor.

Ordinul îl puteți descărca în întregime accesând Ordinul MJ 1759_C_2013

Prin urmare, stimați colegi vă anunț că trebuie să ne conformăm noilor prevederi de procedură descrise la paginile 79-81 din prezentul Ordin, iar pe dvs. stimați clienți vă rog să luați aminte la cele de mai sus și să verificați ca documentele traduse și legalizate primite să fie conforme cerințelor legale.

Vă doresc tuturor numai bine și succes pe mai departe!

Postat de: luncanpetru | 20/04/2013

Copiii de azi, oamenii de mâine

Într-una din zile m-am oprit într-un parc să iau o pauză “de gândit”, dar nu prea am eu noroc de-așa ceva. Printre alte gânduri și preumblări de “diverși” prin fața mea, mi-a atras atenția modul în care mămicile și niște tătici (nu foarte mulți ce-i drept) se jucau cu copiii. Un aspect care mi-a adus zîmbetul pe buze e acela că un tătic vigilent avea grijă și de un băiețel zburdalnic al unei doamne care era ocupată cu fetița ei.
Și-atunci gândul s-a ‘nfiripat de-un altul. Mi-am adus aminte că la fel făceau, și cred că fac încă aidoma (acolo unde mai există), triburile de aborigeni. Adică oamenii aceia de îi numim “sălbatici”, primitivi în gândire și în modul de acționare aveau atâta discernământ încât să protejeze de vitregii copiii din tribul lor chiar cu prețul vieții, indiferent de sorgintea din care se trăgea fiecare dintre ei? Păi da, că sunt adevărați oameni.
Și apoi am revenit în vremurile moderne în care copiii sunt lăsați “în grija altora” – a bonei, a educatoarei, a profesorilor etc. și cuplul (care nu există întotdeauna) parcă nu își mai asumă sau nu își mai permite să își poată asuma rolul de părinte din cauza societății consumatoriste în care trăim și care a convertit individul din om în animal/mașină de produs și consumat produsele puse pe piață de diversele sisteme socio-politico-economice, adică de interese.
Toate aceste cercuri de interese sunt create, gestionate și dezvoltate de clasa politică, adică de niște “triburi de migratori și prădători” care au uitat la rândul lor să fie în primul rând părinți, apoi oameni de vază ai comunității căreia îi aparțin, și abia la urmă să încerce să fie orânduitori.
Pe de o parte înțeleg că o dată cu înaintarea în vârstă îți pasă tot mai puțin de semenii tăi și că tu ești centrul universului tău, însă nu înțeleg cum se poate să nu îți pese totuși de tine însuți, adică de cum este centrul universului, și de urmașii tăi, de copii tăi. Cu toții trebuie să înțelegem că nepăsarea de azi va fi pedeapsa noastră de mâine. Copiii în genere nu au nevoie numai de cadouri scumpe de câteva ori pe an sau de călătorii în grupuri organizate de școli, ei au nevoie în primul rând de părinți și de prezența lor, pentru că doar astfel își pot însuși o serie de trăsături care nu se vor forma și nu se pot forma în niciun alt fel.
Și-atunci mă gândeam cât de lipsiți de suflet pot fi oamenii politici, cât de nesimțitori, cât de îndoctrinați și prizonieri în propriile nevoi, de pot să ignore strigătul copiilor și suferința poporului care i-a ales.
Eminescu zicea “Dar piara oamenii cu totii,/ S-ar naste iarasi oameni.”, însă dintr-un copil odată “pierit”, nu se mai naște om. Și am impresia uneori că cei de la conducere sunt un astfel de produs și că se consideră un fel de zei, că ei cred că prin reforme o să “îndrepte” anumite comportamente, însă eu consider că sunt la ani lumină depărtare de a fi demiurgii care se visează când nici măcar bieți scribi nu îs, că nici să copie parcă nu-s în stare, iar îndreptarea nu se poate face sub nici o formă în aceste condiții. Întotdeauna am considerat că orice trebuie prevenit, și nu tratat/ remediat.
Omul de mâine este copilul de azi. Este o copie a omului de azi, iar dacă el intră în contact doar cu valori betege și cu non-valori, atunci este de la sine înțeles că așa va arăta societatea de mâine.
Eu nu mai sper să apuc o schimbare în bine pe aceste meleaguri de vis cu un trecut fascinant și cu cârmuitori care au făcut mai mereu cinste străbunilor (mai puțin în ultimele decenii), cu tot optimismul meu, nu sunt chiar atât de visător. Însă sper din suflet ca urmașii noștri să aibă parte de astfel de vremuri.
Luptele politice și interesele meschine, ca întotdeauna de altfel, nu fac decât să slăbească țara asta care nici măcar valorile existente într-un trib primitiv nu le mai are (părerea mea), în timp ce oamenii și copiii pier zilnic cu nemiluita, și aici nu mă refer doar la cei ce mor biologic în spitale sau aievea datorită lipsurilor de tot felul, aici mă refer și la faptul că oamenii nu mai simt și nu se mai simt între ei, copiii se transformă în roboți aidoma celor ce îi văd în desenele animate. Cu toții sunt un fel de morți-vii sau ne-morți. Și să te mai aștepți la o schimbare în bine într-o astfel de situație? Să mai ai pretenții de activități civice și de voluntariat? Cum să faci una ca asta?
Și mai văd din “ăștia” cu salarii nesimțite în funcții publice (bugetari din orice domeniu), în timp ce copiii din orfelinate (și alea puține) nu au ce îmbrăca și ce pune pe masă, și mă gândesc oare ce înseamnă bunul simț. Și mai văd tot felul de tâmpenii și emisiuni pe la televizor care dăunează grav sănătății, în primul rând aceleia mintale, care personal nu le-aș permite să fie difuzate în intervalul orar 06.00 – 22.00. Sunt știri mai ceva ca filmele de groază și emisiuni de așa zis divertisment mai ceva ca filmele porno, păi ce facem domnilor care vă ocupați de aceste aspecte? Vă mai mirați de omoruri, violuri, tâlhării și tot felul de acte anti-sociale comise de copii, adolescenți și alții slabi de înger care în evidențe îi aveți ca oameni “maturi” și responsabili. Chiar așa orbi sunteți? Sau nu mai vedeți dincolo de nevoile proprii de mărire a potenței financiare.
Internetul este de ajuns că nu poate fi cenzurat și nici nu trebuie, părerea mea, oricum poate fi restricționat în funcție de categoriile de vârstă ale utilizatorului tânăr prin utilizarea de diverse softuri.
Dar pentru asta este nevoie de o educație a utilizatorului, de un anumit grad de cultură al celor care oferă educația și de un anumit grad de sănătate a societății în care se realizează o astfel de educație.
Îmbătrânim cu toții dragii mei și nu va avea cine să ne ia locul pe aceste plaiuri de la gura raiului, decât eventual vreun alt popor migrator care va găsi aceste locuri pustiite ca după un dezastru nuclear ori biologic și le va considera propice ca să își facă adăpost. Asta după ce mii de ani acest locuri au făcut cinste celor ce le locuiau și care călcau pământul străbun, și pe care munții i-au protejat, și dealurile, câmpiile și Delta i-au hrănit, și cu toții trăiau în pace și armonie între ei, ca oameni liberi. S-a dus libertatea, s-a dus onoarea și a dispărut verticalitatea oamenilor asemenea brazilor falnici ce încununau crestele munților și dealurile, s-au dus și comorile pământului … n-au mai rămas decât oamenii care de câțiva ani se duc și ei.
Săracă țară bogată …

PS: Și totuși există iubire … :)

Postat de: luncanpetru | 26/03/2013

Elveția – VI

Bine v-am regăsit dragii mei ascultători!
Cu părere de rău vă anunț că trebuie să închei scurt povestea. Ar mai fi multe de spus, mai multe decât vă închipuiți, însă trebuie să o iau iar din loc să nu fac degeaba umbră pământului doar într-un loc și să merg să mă întâlnesc cu alți povestitori din alte părți ale lumii, plaiuri faine ca ale noastre au și ei, da’ ale noastre parcă le întrec în frumusețe.
Ziceam data trecută că vă spun înainte de-a pleca câteva cuvinte despre pensii. Da’ nu știu dacă să vă mai zic, că de bine parcă numai’ de la alții am de zis, de la noi nu prea. Da’ cum nu-mi place să las oamenii nelămuriți am să vă spun.
Poate vă mai amintiți de ce spuneam în a II-a seară despre obiectivul principal al sistemului elvețian de asigurări în general, al celui de asigurări de boală în particular, și anume menținerea „unui trai care să se apropie calitativ și cantitativ de traiul avut înainte ca un anumit eveniment să se producă în viața persoanei asigurate, […] dorindu-se nimic altceva decât menținerea unui venit care să se apropie de venitul pe care respectiva persoană îl avea înainte de producerea evenimentului asigurat și prin asta viața omului să nu sufere o turnură nefericită, sau în cazul bolii, sau al accidentului recuperarea să se poată face relativ cu ușurință, pacientul nefiind constrâns financiar să renunțe la speranță și la dorința sa de viață.”
Ei bine dragii mei, de asta avem și noi nevoie cu disperare. Avem nevoie de o schimbare care să ne redea speranța, care să ne scoată „din somnul cel de moarte” și care să ne redea libertatea pe care am pierdut-o secundă cu secundă în ultimul veac, iar de două decenii încoace nu am cunoscut-o niciodată pentru că obediența instaurată de sistemul comunist există și astăzi în modul de guvernare socio-democrato-liberal, în atitudinea oamenilor politici și în legile existente. Când a venit libertatea la noi, eram atât de înlănțuiți și subjugați încât noua „dictatură” nu a avut nevoie mai de nimic pentru a ne duce la pierzanie, înainte de toate la o pierzanie morală, la o goliciune interioară greu de re-umplut și la o criză a valorilor greu de re-însușit. Nu judec, că nu-s magistrat, doar observ tăcut ce se petrece pe lângă noi și îmi dau seama că în primul rând avem nevoie să ne regăsim, iar acest lucru se poate întâmpla doar cu ajutorul a trei elemente – cultura, educația și sănătatea (exact în această ordine). Doar preluând din cultura și valorile altora mai putem să vedem lumina spre ieșirea din peșteră, doar prin astfel de valori putem să ne re-educăm, să ne adaptăm la un mod de trai „normal” și doar așa putem ulterior să ne conservăm sănătatea mintală și trupească, acționând cu cap, după un plan rațional și competitiv. Reîntoarcerea la valorile proprii din trecut ar fi imposibilă și inutilă având în vedere că patriotismul a murit în agonie fără să fi participat la vreun război, iar datinile, tradițiile și valorile autentice se mai regăsesc doar în muzeele bine ferecate pentru a fi păzite de răufăcători și în sufletele „bătrânilor” noștri care au trecut prin prea multe ca să mai aibă puterea de a schimba ceva.
De aceea v-am vorbit despre sistemul Elvețian, despre valorile sale, despre oamenii care fac ciocolată, ceasuri și asigurări fără a se gândi că ieri a fost greu iar mâine va fi și mai greu, ci dimpotrivă se gândesc că a fost bine, pentru că au tras din greu pentru asta sute de ani, și cugetă la cum ar putea îmbunătăți binele.
În materialele enumerate în mare parte v-am vorbit despre asigurarea de boală și cum aceasta funcționează, cum mână în mână cu celelalte asigurări (de limită de vârstă – bătrânețe, urmaș și invaliditate; accident; șomaj, etc.) funcționează acolo, pe tărâmul asigurărilor, oare de ce nu ar funcționa și aici? Oare de ce trebuie să stăm amorțiți și să ne plângem când am putea schimba ceva, am putea prelua și pune în funcțiune un „utilaj greu” care merge încet și sigur spre destinație și spre realizarea obiectivului productiv pentru care a fost construit. Dar oare vrem asta cu adevărat? Poate ne este suficient și îndestulător că avem un sistem la care să contribuim și nu ne uităm că acesta este de mult pe laiță, că „aruncăm” banii într-o prăpastie numită asigurarea de sănătate și pensie și alte contribuții care pe an ce trece cresc invers proporțional cu serviciile de care beneficiem în urma acestor contribuții.
Tot ce v-am povestit aici este adevărat și totuși ireal. Am încercat să spun în câteva cuvinte că există o altă opțiune mai bună decât lupta cu morile de vânt și jucatul de-a alba-neagra în speranța de a ieși învingători. Există posibilitatea unui nou început, acum după aproape un sfert de veac de la Revoluție.

Și acum la final, după ce am văzut și v-am spus și vouă despre reversul medaliei, am câteva cuvinte de mulțumire de adresat, mai întâi dlui Mașca Dan, întrucât în cadrul proiectului de civism (http://blog.inmures.ro/2012/12/raport-asupra-sistemului-elvetian-de-asigurari-de-sanatate) desfășurat de Reea S.R.L. (http://www.reea.net) am fost implicat în acest proiect și pentru că mi-a pus la dispoziție materialele acestea și astfel am mai deschis o portiță cu ajutorul lor spre grădina lumii (consider că avem nevoie ca acest tip de oameni de bine, adevărați filantropi ai României, să se întâlnească și să își unească forțele), și mai apoi le mulțumesc și tuturor celor ce le-am spus despre aceste materiale, despre ideile, principiile și valorile ce se regăsesc întrânsele și care mai că nu mi-au spus că sunt nebun dacă cred că ceva se va schimba în România, cu sau fără ajutorul lor, altfel decât în rău, în anii ce vor să vie. Acestora din urmă le mulțumesc că m-au „îmboldit” să scriu aceste rânduri și cu un picior în prag vreau să vă amintesc doar câteva din spusele lui Grigore Vieru: “E bine să înveţe un popor de la altul, însă nu e bine să înveţe un popor pe altul.”; că „Degeaba a venit libertatea dacă fraţii nu se cunosc între ei.” și că poate de aceea “România este [doar – n.a.] o ţară plină de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe.” întrucât „Cât caracter, atâta ţară.” avem.
Eu sper că v-a plăcut ce-ați auzit, că nu credeți c-ați pierdut vremea de pomană aplecând urechea minții la spusele mele și vă las cu bine în grija celui de sus, că aicea jos e fără de cuvinte și parcă-i de prisos să vă mint, și vă zic pe-aia dreaptă c-am încălecat pe-o șa, nu de Harley, și v-am spus povestea așa cum o fost …. și acuma la plecare mai am o singură vrere, încercați să transpuneți povestea la timpul prezent și viitor. DA! Acesta este sistemul (adică modul de gândire) care schimbă și va schimba lumea, în primul rând prin competitivitate și valori.
Poate va mai urma …

Proiect de civism realizat de Reea SRL

Postat de: luncanpetru | 24/03/2013

Elveția – V

Ș-obosit de-atâta vorbă, vă spun dragii mei că mă apropii de finalul acestei povești, numa’ o țârucă de răbdare vă rog să mai aveți și să ascultați încă puțin ce mai am de zis.
Acuma privind la ceas cum își scurge agale timpul printre clinchete, după ce am mai luat o coțcă de ciucalată mi-am amintit … Ziceam ceva de asiguratori și despre asigurări. Da’ până acolo vreau să vă mai zic că orice lucru, cât de bun o fi, ce-i prea mult strică. Toate-s două câte două și oricum le-am lua și le-am suci, din două nu facem nicicum una, una-i numa’ viața – doar una avem deodată și trebuie să o prețuim atâta câtă îi, și de-a lungul și de-a latul ei e musai să ne dovedim vrednici și mulțumitori că ne perindăm pe suprafața pământului și să ne străduim a nu-i face umbră de pomană.
Și-acum să revin la firul poveștii nostre, vă ziceam despre asigurări zilele trecute, mai precis despre asigurările elvețienilor (de-ale noastre nu vă spui că știți și voi cum sunt – pe gătate). De bine-mi aduc aminte, v-am povestit despre marile ramuri de asigurare și oleacă despre asigurarea obligatorie de sănătate. Aceasta de la urmă mă interesează acum foarte tare (și pensia deopotrivă, dar pensia nu cred că o mai apuc și sper numai să vă pot spune câteva cuvinte și despre ea, așa mai la urmă).
Asigurarea obligatorie de sănătate este de mare preț la oamenii aceștia vrednici. Și mare dreptate au, pentru că dacă nu ești sănătos, sub orice formă, dacă nu ai o asigurare pe fare să te poți baza și nu te poți recupera repede, nu mai poți contribui ulterior la fond, iar șansele să mai ajungi la pensie scad văzând cu ochii sau odată cu lumina lor. Pe scurt, fiecare om, adică contribuabil și asigurat în acest caz, este de o importanță deosebită pentru toți ceilalți din comunitate și implicit pentru comunitate.
Vă mai spuneam nu demult, acu’ vreo două seri, în Elveția III, despre asigurarea de sănătate a elvețienilor, cât de importantă este pentru aceștia și cam cât cheltuie pentru a își asigura sănătatea în eventualitatea unui eveniment nefericit. Având în vedere că fiecare salariat plătește (în cazul unei franșize normale) aproximativ 20% din salariu pentru asigurarea de sănătate, ne dăm seama câtă importanță acordă bunei funcționări a organismului și a stării lor de bine.
Pentru cei interesați, vreau să vă spun că elvețienii, în spiritul valorilor și virtuțiilor după care se ghidează în viață, oferă asiguratului posibilitatea și libertatea de a alege să contribuie la o franșiză care să ducă, în unele cazuri, la plata ca și contribuție a doar jumătate din valoarea franșizei. Ca să înțelegeți despre ce este vorba am să vă explic puțin cum funcționează sistemul franșizelor.
Există o franșiză minimă și una maximă, după cum v-am spus în partea a III-a franșiza ordinară este de 300 de franci elvețieni, iar în cazul franșizelor la alegere, adică o sumă mai mare decât cea ordinară, pentru care asiguratorul oferă și o anumită reducere a contribuției, sumele de plată pot fi „Pentru adulți – 500, 1000, 1500, 2000 sau 2500 de franci elvețieni. […] Pentru copii, acestea sunt de 100, 200, 300, 400, 500 sau 600 de franci elvețieni.” (Securitatea socială e 01-04-2012, p. 68).
Pentru că diferențele între pachetele oferite de diversele case de sănătate constau doar în conținutul acestora și nu în valoarea franșizelor, există o serie de asiguratori (de regulă cei mai mari asiguratori) care au în ofertă asigurarea de îngrijiri medicale cu bonus. Pentru acest model de asigurare se plătește în primul an valoarea franșizei ordinare de 300 de franci majorată cu 10%. Ulterior, în absența necesității de servicii în baza asigurării, valoarea primei datorate asiguratorului va scădea la 85 % în al doilea an, la 75% în al treilea, la 65% în al patrulea și la 55% în al cincilea. Legea nu permite reduceri care să depășească 50% din valoarea primei. În momentul în care asiguratul beneficiază de prestații, acesta dă înapoi cu o treaptă pe graficul de eșalonare, iar în momentul în care beneficiază mai mult timp de prestații, valoarea franșizei va urca în fiecare an la o treaptă superioară. (Asigurarea de bază 2011, p. 5 și https://fr.comparis.ch/krankenkassen/info/glossar/bonusversicherung.aspx).
Totuși se spune că sunt rare cazurile celor care beneficiază de astfel de reduceri și aproape inexistente cele în care asiguratul nu trebuie să plătească (in persona) nici un ban pentru franșiză (a se vedea cazurile în care angajatorul își poate asuma plata primei în favoarea angajatului). Oricum, principiul în sine este unul demn de urmat, adică principiul solidarității există în continuare, asiguratul plătind jumătate contribuția, însă există și recompensarea sa pentru că are grijă de sine și nu își aduce pagube sieși și nici asiguratorului său și prin urmare „statului”.
Acum că am ajuns la asiguratori, vă spun că modelul elvețian de asigurări de sănătate ne-ar fi foarte benefic nouă românilor și multora de altfel, cu condiția ca cei ce se documentează referitor la sistemul elvețian să respecte și să se încadreze în următoarele:
- să aibă banii necesari creării fondului de garantare pentru a putea pune în funcțiune o casă de asigurări privată;
- să fie suficient de bogați încât să nu facă acest lucru pentru a obține un profit, potrivit legii elvețiene acest lucru este interzis și la fel ar trebui să fie și la noi ceilalți. Dacă se urmărește doar profitul atunci respectivii ar trebui să investească în alte domenii de un mai mare interes și de moravuri mai ușoare;
- să dea dovadă de un simț civic dezvoltat și de interes vădit pentru problemele comunității și să fie un bun antreprenor;
- să preia sistemul elvețian în întregime, as it is (adică așa cum este), și nu fragmentar sau să încerce adaptări pe ici pe acolo la sistemul (in)existent din țara lui de baștină. Din experiență vă spun că orice încercare de a implementa un sistem dovedit funcțional peste un alt sistem nefuncțional și falimentar este din start sortită eșecului.

Uitându-mă la ceas cum ticăie, mai iau nițică ciocolată și revin să vă spun despre asiguratorii din Elveția, care se află printre cei mai buni din lume.
Pentru a deveni asigurator autorizat de către OFESP o casă de asigurare de stat sau privată trebuie să se încadreze în și să îndeplinească următoarele criterii:
„Art. 11 Categoriile de asiguratori
Asigurarea obligatorie de îngrijiri medicale este gestionată de către:
a. casele de asigurări de boală în sensul art. 12;
b.28 societățile private de asigurare subordonate legii din 17 decembrie 2004 privind supravegherea asigurărilor (LSA)29, practicante a asigurării de boală și beneficiare de autorizația prevăzută la art. 13.
Art. 12 Casele de asigurări de boală
1 Casele de asigurări de boală sunt persoane juridice de drept privat sau public fără scop lucrativ care gestionează în principal asigurările sociale de boală și care sunt recunoscute de către Departamentul Federal de Afaceri Interne (departamentul).
2 Casele de asigurări de boală au dreptul de a practica, în plus față de asigurările sociale de boală, în sensul prezentei legi, asigurări complementare; în egală măsură ele pot practica și din alte ramuri de asigurare în condițiile și în limitele stabilite de către Consiliul federal.
3 Asigurările desemnate la alin. 2 sunt reglementate de legea federală din 2 aprilie 1908 privind contractul de asigurare (LCA)30.
4 Casele de asigurări de boală care dețin un număr minim de asigurați stabilit de către Consiliul federal pot practica de asemenea și reasigurarea în sensul art. 14.
Art. 13 Autorizația de practică, retragerea autorizației și transferul averii31
1 Departamentul autorizează instituțiile de asigurare care îndeplinesc cerințele prezentei legi (asiguratorii) pentru practicarea asigurărilor sociale de boală. Oficiul publică lista asiguratorilor.32
2 Asiguratorii trebuie să îndeplinească în special condițiile următoare:
a. să practice asigurarea socială de boală pe principiul de reciprocitate, să garanteze egalitatea de tratament a asiguraților și să nu aloce resursele provenite din aceasta decât în scopul asigurării sociale de boală;
b. să dispună de o organizare și să practice un management care garantează respectarea dispozițiilor legale;
c. să fie în măsură să își îndeplinească tot timpul obligațiile financiare;
d. să practice în egală măsură asigurarea individuală cu indemnizații zilnice conform prezentei legi;
e. să aivă un sediu în Elveția;
f.33 să ofere în aceeași măsură posibilitatea de afiliere la asigurarea socială de boală persoanelor obligate să se asigure și care au rezidența într-un stat membru al Comunității Europene, Islanda sau Norvegia; în anumite cazuri particulare, la cerere, Consiliul federal poate excepta anumiți asiguratori de la această obligație;
3 Departamentul retrage autorizația pentru practicarea asigurărilor sociale de boală dacă asiguratorul îi cere acest lucru sau dacă acesta nu mai îndeplinește condițiile legale. Făcând aceasta, veghează ca retragerea să nu aivă efecte decât în momentul în care toți asigurații au fost preluați de către alți asiguratori.
4 Dacă averea și efectivul de asigurați a unei case dizolvate nu sunt transferate prin convenție la un alt asigurator în sensul art. 11, eventualul excedent constatat al averii din casele organizate după dreptul privat revine fondului ce acoperă cazul de insolvabilitate al instituției comune (art. 18).34
5 Dacă departamentul nu retrage unui asigurator autorizația de practică a asigurărilor sociale de boală decât pentru anumite părți din raza sa de activitate teritorială, asiguratorul trebuie atunci să cedeze o parte din rezervele sale prevăzute la art. 60.
Această sumă este distribuită între asiguratorii care preiau asigurații afectați de limitarea razei de activitate. Consiliul federal poate încredința instituției comune repartizarea acestei sume.35” LAMal, Art. 11-13, p. 7-8.

„Art. 12 Recunoașterea caselor de asigurări de boală
1 Casele de asigurări de boală în sensul art. 12 din lege trebuie să îmbrace una dintre formele juridice următoare:
a. asociație (art. 60 CC65), fundație (art. 80CC), societate cooperativă (art. 828 din codul de obligațiuni, CO66) sau societate pe acțiuni care să urmărească un scop care nu este de natură economică (art. 620, alin. 3, CO);
b. persoană juridică de drept public cantonal.
2 Recunoașterea este acordată odată cu autorizația de a practica prevăzută la art. 13 din lege.
Aceasta are efect de la începutul unui an calendaristic. Cererea trebuie făcută în acest sens către OFSP67 până la data de 30 iunie a anului precedent. Trebuie să fie atașate cererii:
a. statutele, actul constitutiv sau reglementarea cantonală sau municipală pertinentă, precum și un extras din registrul comerțului;
b. dispozițiile privind formele speciale de asigurare obligatorie de îngrijiri medicale prevăzute la art. 62 din legea privind asigurarea facultativă cu plata de indemnizații zilnice în sensul art. 67-77 din lege, precum și eventualele dispoziții generale privind drepturile și obligațiile asiguraților;
c. tarifele primelor de asigurare obligatorie de îngrijiri medicale și ale asigurării facultative cu indemnizații zilnice prevăzute la art. 67 -77 din lege;
d. un buget aerisit după asigurarea obligatorie de îngrijiri medicale și asigurarea
facultativă cu indemnizații zilnice în sensul art. 67 -77 din lege;
e. o apreciere a rezervelor și a provizioanelor repartizate după categoriile de asigurare citate la litera d;
f. în cazul în care casa de asigurări de boală intenționează să practice asigurări complementare și din alte ramuri de asigurare în sensul art. 12, alin. 2, din lege, comunicarea în baza căreia a fost depusă o cerere pe lângă Autoritatea federală de supraveghere a piețelor financiare (FINMA)68.
3 Rezervele unei case de asigurări de boală care solicită să fie recunoscută trebuie să se ridice la cel puțin 8 milioane de franci.69
[…]
4 Departamentul federal de interne (departamentul) acordă recunoașterea atunci când condițiile legale sunt îndeplinite și când tarifele primelor au fost aprobate de către OFSP.
5 Departamentul retrage recunoașterea dacă o casă de asigurări de boală îi cere acest lucru sau dacă aceasta nu mai îndeplinește condițiile legale. Făcând aceasta, veghează ca retragerea recunoașterii să nu aibă efect decât în momentul în care toți asigurații au fost preluați de către alți asiguratori.
Art. 13 Asigurările complementare
Casele de asigurări de boală pot practica asigurările complementare prevăzute la art. 12, alin. 2, din lege, când acestea au fost autorizate pentru aceasta de către Departamentul federal de justiție și poliție.
Art. 14 Alte ramuri de asigurare
Sunt considerate ca alte ramuri de asigurare în sensul art. 12, alin. 2, din lege:
a. o indemnizație de deces de cel mult 6000 de franci;
b. o indemnizație de deces ca urmare a unui accident de cel mult 6000 de franci;
c. indemnizațiile de invaliditate ca urmare a unei boli și a unui accident de cel mult 6000 de franci fiecare;
d. o indemnizație de invaliditate ca urmare a unei paralizii de cel mult 70.000 de franci;
Art. 15 Autorizația de practică
1 Autorizația de practică prevăzută la art. 13 din lege are efect de la începutul unui an calendaristic. Cererea trebuie făcută în acest sens către OFSP până la data de 30 iunie a anului precedent. Trebuie să fie atașate cererii:
a. pentru casele de asigurări de boală, documentele desemnate la art. 12, alin. 2, lit. a-e;
b. pentru instituțiile private de asigurare, documentele din care reiese autorizația de practică a asigurării de boală în conformitate cu legea din 23 iunie 1978 privind supravegherea asigurărilor (LSA)70, precum și documentele desemnate la art. 12, alin. 2, lit. b-e;
2 Departamentul acordă autorizația atunci când condițiile legale sunt îndeplinite și când tarifele primelor au fost aprobate de către OFSP.
[…]
Art. 15a71 Exceptarea de la obligația de a oferi prestații de asigurare
1 Exceptarea de la obligația prevăzută la art. 13, alin. 2, lit. f, din lege nu este acordată decât asiguratorului care are mai puțin de 100 000 de asigurați care:
a.72 nu vrea să practice nici într-un stat membru al Uniunii Europene, nici în Islanda, nici în Norvegia;
b. nu vrea să practice decât într-un singur, în mai multe sau în toate statele menționate la lit. a în care practica deja în momentul depunerii cererii de exceptare.73
2 Cererea de exceptare trebuie să fie prezentată la OFSP cel mai târziu până la 30 iunie.
Exceptarea are efect de la 1 ianuarie a anului următor.
3 Departamentul decide asupra exceptării.” OAMal, Art. 12-15, p. 12-14.

Cu riscul de a vă ucide fărâma de interes ce v-a mai rămas cu cifre și extrase din legi mai fac referire la „Legea federală privind supravegherea asigurării sociale de boală (LSAMal)”
„Art. 3 Regimul autorizării
1 Autoritatea de supraveghere autorizează casele de asigurări de boală care îndeplinesc cerințele prezentei legi pentru practicarea asigurărilor sociale de boală . Autoritatea de supraveghere publică lista caselor de asigurări de boală acceptate.
2 Reasiguratorii care reasigură riscurile de asigurare în sensul LAMal8 trebuie să primească autorizație de la autoritatea de supraveghere. Autoritatea de supraveghere publică lista reasiguratorilor.
Art. 4 Condiții
1 Casele de asigurări de boală trebuie:
a. să aivă forma juridică de societate pe acțiuni sau cooperativă;
b. să aivă sediul în Elveția;
c. să dispună de o organizare și să practice un management care garantează respectarea dispozițiilor legale
d. să dispună de un capital inițial suficient, să fie în măsură să își îndeplinească obligațiile financiare în orice moment, și, în special, să aivă constituite rezervele necesare;
e. să dispună de un organ de audit autorizat;
f. să practice asigurarea socială de boală pe principiul de reciprocitate, să garanteze egalitatea de tratament a asiguraților și să nu aloce resursele provenite din aceasta decât în scopul asigurării sociale de boală;
g. să ofere în aceeași măsură posibilitatea de afiliere la asigurarea socială de boală persoanelor care trebuie să se asigure și care au rezidența într-un stat membru al Comunității Europene, Islanda sau Norvegia; în anumite cazuri particulare, la cerere, autoritatea de supraveghere poate excepta casele de asigurare de boală de la această cerință;
h. să practice în aceeași măsură asigurarea individuală cu indemnizații zilnice conform LAMal9;
i. să primească, în limitele sferei lor teritoriale de activitate, orice persoană obligată să se asigure;
j. să fie în măsură să satisfacă alte cerințe prevăzute de prezenta lege și de LAMal10.
2 Autoritatea de supraveghere veghează ca casele de asigurare de boală să îndeplinească permanent condițiile de autorizare în conformitate cu legea. În cazul în care condițiile prevăzute la alin. 1 nu mai sunt îndeplinite, autoritatea de supraveghere solicită restabilirea situației în conformitate cu cerințele legale.
Art. 5 Delegarea sarcinilor
1 Casa de asigurare de boală poate delega unei alte entități a grupului de asigurare din care face parte sau unei federații de case de asigurări de boală următoarele sarcini :
a. gestionarea registrului furnizorilor de prestații;
b. controlul caracterului economic al prestațiilor;
c. alte sarcini centrale cu acordul autorității de supraveghere.
2 Printre altele, aceasta poate delega activitățile auxiliare unei alte entități a grupului de asigurare din care face parte, unei federații de case de asigurări de boală sau unui terț.
3 Nu au în particular un caracter auxiliar:
a. sarcinile provenind de la direcția generală și de control prin consiliul de administrație;
b. celelalte sarcini centrale de management.
4 Casa de asigurări de boală trebuie să se asigure că controlul poate fi exercitat fără restricții cu privire la sarcinile delegate.
Art. 6 Cererea de autorizare
1 Cererea de autorizare trebuie să fie depusă la autoritatea de supraveghere.
2 Aceasta trebuie să fie însoțită de un plan de management. Acesta trebuie să conțină următoarele informații și documente:
a. statutul, actul constitutiv și un extras din registrul comerțului (înscrierea);
b. organizarea casei de asigurări de boală și, după caz, a grupului de asiguratori din care casa de asigurări de boală face parte;
c. identitatea și curriculum-ul vitae al membrilor consiliului de administrație, a comitetului și direcțiunii;
d. identitatea organului de audit extern și a persoanei responsabile prin mandat;
e. informații cu privire la persoanele care dețin, direct sau indirect, cel puțin 10 % din capital sau din drepturile de vot sau care, în alt fel, ar putea exercita o influență decisivă asupra gestionării casei de asigurări de boală;
f. detalii cu privire la posibilitatea de finanțare a asigurării obligatorii de îngrijiri medicale și a asigurării facultative cu indemnizații zilnice în sensul LAMal11;
g. bilanțul de deschidere;
h. bilanțurile și conturile de profit și pierdere estimate pentru primele trei exerciții financiare anuale;
i. planul de reasigurare și contractele de reasigurare;
j. mijloacele de identificare, de limitare și de control al riscurilor;
k. sfera teritorială de activitate a casei de asigurări de boală;
l. contractele și alte înțelegeri prin care casa de asigurare de boală intenționează să delege funcții importante terților;
m. tarifele primelor de asigurare obligatorie de îngrijiri medicale și ale asigurării facultative cu indemnizații zilnice;
n. dispozițiile privind formele specifice de asigurare obligatorie de îngrijiri medicale prevăzute la art. 62 LAMal12 și referitoare la asigurarea facultativă cu indemnizații zilnice, în sensul art. 67-77 LAMal13, precum și condițiile generale de asigurare;
o. în cazul în care casa de asigurări de boală intenționează să practice asigurări complementare și din alte ramuri de asigurare, comunicarea prin care aceasta a depus o cerere pe lângă Autoritatea federală de supraveghere a piețelor financiare (FINMA).
3 Autoritatea de supraveghere poate solicita alte informații și documente suplimentare care îi sunt necesare pentru a se pronunța asupra cererii de autorizare.” LSAMal, Art. 3-6, p. 2-4.
Și ca să închei valul de extrase juridice referitoare la asiguratori vă mai redau conținutul „ Art. 20 Garanția unei activități ireproșabile
1 Membrii consiliul de administrație, ai comitetului sau ai conducerii unei case de asigurări de boală trebuie să aibă o bună reputație și să ofere garanția unei activități ireproșabile.” Idem, p. 7.
Ei bine, de așa ceva avem cu adevărat nevoie, mai ales că pe la noi toate problemele și toate lipsurile au fost “făcute” de „cei din mandatul anterior”. Tare aș vrea să văd pe cineva care recunoaște că e incompetent și depășit de situație și poftește pe altcineva în funcție, măcar la o șuetă, asta dacă nu are curaj să o spună în mass-media. Păi? Nu se va întâmpla asta, pentru că valorile despre care vă tot spun pe aici diferă ca de la cer la pământ în cadrul claselor de conducători din cele două orizonturi despărțite de vitregiile existenței umane dezlănțuite întru îmbogățirea în folos personal în defavoarea interesului celor mulți.
Din cele extrase mai sus se vede clar diferența între un sistem și celălalt, între un mod de gândire și un altul, între valori și lipsa sau agonia acestora. Probabil că acum înțelegeți de ce ziceam că ar fi mai bine ca mai întâi să fie preluat sistemul as it is, și doar ulterior, când este funcțional în proporție de minim 50%, să se facă adaptări, reformări și îmbunătățiri.
Mai vroiam să vă spun ceva, dar iar bate ceasul târziu în noapte și imediat e ziuă, așa că vă las să vă odihniți.
Am să vă mai zic câteva cuvinte și despre pensie. Dar despre asta data viitoare, înainte să vă spun la bună și voioasă revedere.

Proiect de civism realizat de Reea SRL

Postat de: luncanpetru | 23/03/2013

Elveția – IV

Bine v-am regăsit!
După o porție de petits pains au chocolat parcă mai putem vorbi și despre costul pastilelor (medicamentelor), dar mai ales despre mecanismul de legătură existent între plata contribuției asigurării de sănătate și prestarea serviciului necesar recuperării, vindecării sau ameliorării stării unei persoane.
Medicamentele, în genere, se împart în medicamente de marcă (brevetate) și generice (copii ale celor dintâi ale căror brevet a expirat și care au același conținut, însă care sunt mai accesibile ca preț). Mai multe despre deosebirile dintre medicamentele brevetate (originale) și cele generice puteți afla accesând adresa http://www.ema.europa.eu/ema/index.jsp?curl=pages%2Fdocument_library%2Flanding%2Fdocument_library_search.jsp&mid=&searchkwByEnter=false&isNewQuery=true&keyword=&referenceNum=393905%2F2006&docType=All&inYear=All&committeeSelect=EMA&keywordSearch=Submit
Mergând pe principiul economicității vă prezint câteva date referitoare la cum se introduce și cum se păstrează un produs pe Lista de specialități („o listă, cu preț, a preparatelor farmaceutice și a medicamentelor preparate”) utilizată de sistemul elvețian de asigurări de boală.

„Dispoziții tranzitorii ale modificării din 1 iulie 2009373
1 OFSP (Oficiul Federal de Sănătate Publică) reexaminează dacă prețurile de fabrică a preparatelor originale înscrise în lista de specialități între 1 ianuarie 1955 și 31 decembrie 2006 îndeplinesc condițiile de admitere.
2 Firma care distribuie un preparat original supus reexaminării determină prețurile de fabrică practicate în Germania, Danemarca, Marea Britanie, Țările de Jos, Franța și Austria pentru ambalajul cel mai bine vândut în Elveția, bazându-se pe reglementările emise de autoritățile sau asociațiile competente. Aceasta trebuie să prezinte dovada acestor prețuri de fabrică dată de o persoană autorizată a filialei din țara respectivă.
Acesta trebuie făcut în baza numărului de ambalaje a preparatului original, sub toate formele sale comerciale, vândute în Elveția pe durata ultimelor 12 luni, iar acest număr trebuie să fie certificat de către o persoană autorizată a firmei din Elveția.
3 Firma care distribuie un preparat original comunică la OFSP, până la 30 noiembrie 2009, prețurile de fabrică valabile la 1 octombrie 2009. OFSP determină prețul de fabrică mediu în baza prețurilor practicate în Germania, Danemarca, Marea Britanie, Țările de Jos, Franța și Austria, calculat la cursul de schimb mediu din aprilie până în septembrie 2009, apoi convertește prețul de fabrică în franci elvețieni.
4 OFSP reduce prețul de fabrică a unui preparat original, cu efect la 1 martie 2010, la nivelul prețului mediu calculat la alin. 3, dacă:
a. prețul de fabrică al unui preparat original depășește, la 1 octombrie 2009 (prețul inițial), cu mai mult de 4% prețul calculat la alin. 3;
b. societatea nu a depus nici o cerere la 30 noiembrie 2009 pentru reducerea prețului
de fabrică, cu efect de la 1 martie 2010, la un preț care nu depășește cel mult 4% din prețul calculat la alin. 3.
5 Scăderea de preț prevăzută la alin. 4 se poate face în etape. Dacă reducerea este mai mare de15% din valoarea inițială, prețul, la 1 martie 2010, va fi de 85% din valoarea inițială și va fi redus, la 1 ianuarie 2011, la nivelul prețului mediu calculat la alin. 3.
6 Prețurile genericelor admise în lista de specialități înainte de intrarea în vigoare a
modificării din 1 iulie 2009 sunt reexaminate până la 1 ianuarie 2010 și adaptate la 1 martie 2010. În cadrul acestei reexaminări a prețurilor, un generic este considerat economic dacă prețul său de fabrică este inferior cu cel puțin 10% prețului de fabrică mediu al preparatului original aplicat la 1 octombrie 2009 în străinătate. Prețul de fabrică mediu este calculat în baza prețurilor practicate în Germania, Austria, Danemarca, Franța, Marea Britanie și Țările de Jos.374
7 Prima pe preț și prima pe ambalaj potrivit art. 67, alin. 1quater, a tuturor medicamentelor
admise în lista de specialități înainte de intrarea în vigoare a modificării din 1 iulie 2009 sunt reexaminate înainte de 1 ianuarie 2010 și adaptate la 1 martie 2010.”(OAMal – Ordonanța privind asigurarea de boală, p. 89).

„Art. 65c192 Evaluarea caracterului economic al genericelor
1 În momentul evaluării caracterului economic al genericelor se ține cont de faptul că costurile de dezvoltare sunt mai puțin ridicate decât pentru preparatele originale.
2 În momentul admiterii sale în lista de specialități, un generic este considerat economic
dacă prețul său de fabrică în raport cu preparatul original interschimbabil cu acest generic este:
a. inferior cu cel puțin 10%, când volumul de piață în Elveția al preparatului original și al medicamentelor sale în co-marketing nu depășește, în medie, 4 milioane de franci pe an pe durata celor patru ani ce preced data de expirare a brevetului;
b. inferior cu cel puțin 20%, când volumul de piață în Elveția al preparatului original și al medicamentelor sale în co-marketing se situează, în medie, între 4 și 8 milioane de franci pe an pe durata celor patru ani ce preced data de expirare a brevetului;
c. inferior cu cel puțin 40%, când volumul de piață în Elveția al preparatului original și al medicamentelor sale în co-marketing se situează, în medie, între 8 și 16 milioane de franci pe an pe durata celor patru ani ce preced data de expirare a brevetului;
d. inferior cu cel puțin 50%, când volumul de piață în Elveția al preparatului original și al medicamentelor sale în co-marketing se situează, în medie, între 16 și 25 milioane de franci pe an pe durata celor patru ani ce preced data de expirare a brevetului;
e. inferior cu cel puțin 60%, când volumul de piață în Elveția al preparatului original
și al medicamentelor sale în co-marketing depășește, în medie, 25 milioane de franci pe an pe durata celor patru ani ce preced data de expirare a brevetului.” (Idem, p. 45-46).

„10 În cadrul reexaminării conform alin. 1, genericele sunt considerate economice dacă preţul lor de fabrică este mai mic cu cel puţin 20% faţă de preţul de fabrică mediu al preparatelor originale corespondente, în vigoare în străinătate la 1 aprilie în anul reexaminării.” (OPAS – Ordonanța DFI privind prestațiile aferente asigurării obligatorii de îngrijiri medicale în caz de boală, Art. 35b, alin. 10, p. 39).
De aici reiese că prețurile nu sunt stabilite „după ochi și după ureche”, ci după un barem bine definit. În plus acestea sunt continuu monitorizate de Supraveghetorul de prețuri – „un comisar însărcinat cu supravegherea prețurilor”, desemnat „din cadrul Departamentul federal al economiei6. Acesta dispune de colaboratori.” și are ca sarcini următoarele:
1 … observă evoluția prețurilor.
2 … împiedică creșterile de prețuri abuzive și menținerea unor prețuri abuzive. Supravegherea anumitor prețuri de către alte autorități este rezervată (art. 15).
3 … informează publicul despre activitatea sa. [LSPr – Legea federală referitoare la supravegherea prețurilor din 20 decembrie 1985 (Starea de la 13 iunie 2006), Art. 3 și 4, p. 1-2); precum și de FINMA – Autoritatea federală de supraveghere a piețelor financiare.
Furnizorii de servicii medicale – medicii, farmaciștii, chiropracticienii, moașele, ș.a. (lista furnizorilor de servicii medicale poate fi consultată în LAMal, Cap. 4, Secțiunea 1, Art. 35-40, p. 17 și urm.) trebuie la rândul lor să îndeplinească niște condiții minime (a se consulta OAMal, Titlul 4, Capitolul 1, Secțiunea 1 și urm., p. 28 și urm.) pentru a își putea desfășura activitatea în mod legal și pentru a li se putea deconta costurile prestațiilor furnizate în baza asigurării obligatorii de sănătate sau a unei alte forme de asigurare.
Prestațiile oferite de furnizorii de servicii medicale sunt achitate și decontate în conformitate cu prevederile Articolului 42, alin. 1 și 2 din LAMal, acestea trebuind să prezinte un raport cost-eficacitate optim.
Ținând cont de aspectele de bază ale prestațiilor – eficacitatea, adecvarea și caracterul economic, asigurații beneficiau tot timpul, în funcție de nevoile fiecăruia, de servicii de calitate la cel mai mici prețuri posibile. Pentru aceasta trebuia ca și asigurările și asiguratorii să ofere opțiuni de asigurare care să corespundă nevoilor asiguraților și care să acopere în mod sustenabil costurile aferente prestațiilor efectuate.
Dar despre pachetele de asigurare și societățile de asigurare (asiguratorii) am să vă spun mai multe data viitoare.

Proiect de civism realizat de Reea SRL

Postat de: luncanpetru | 22/03/2013

Elveția – III

Ziua bună dragii mei cititori!
Acuma că știți despre ce vorbesc, ne știm deja și încă aveți răbdarea să ascultați, putem vorbi ca între prieteni.
Vă spuneam data trecută că am să vă vorbesc despre sistemul elvețian de asigurări de sănătate. Înainte de asta am să vă rog să vă aduceți aminte o clipă de un aspect foarte important menționat în prologul poveștii – cum erau oamenii în această societate de mare clasă. Acuma că țineți cont de acest lucru, am să vă spun mai departe că, precum oamenii, așa și sistemul, sau invers – dar asta nu mai contează. Pe scurt, oamenii erau ca laptele, ciocolata și ceasurile la un loc – o paradigmă în care semnificantul se întrepătrunde și chiar face schimb de locuri cu semnificatul, adică erau buni, dintre cei mai buni.
Normal, dacă oamenii erau buni la fel era și societatea în care trăiau, serviciile prestate de aceștia și către aceștia șamd. Prin urmare, bune erau și toate sistemele de organizare internă, inclusiv sistemul de asigurări de boală care oferea servicii ireproșabile, bineînțeles interconectate în marea familie a asigurărilor cu celelalte tipuri de asigurări, ce trebuiau să îndeplinească trei criterii – „1 … să fie eficace, corespunzătoare și economice. Eficacitatea trebuie să fie demonstrată după metode științifice.
2 Eficacitatea, adecvarea și caracterul economic al prestațiilor sunt reexaminate periodic.” [Legea federală privind asigurarea de boală (LAMal - 832.10) din 18 martie 1994 (Starea de la 16 iulie 2012), Art. 32, alin. 1 și 2, p. 16]; adică pe lângă faptul că erau bune, acestea trebuiau să fie bune tot timpul pentru a îi asigura cetățeanului calitatea vieții despre care vorbeam la începutul poveștii. Toată lumea trebuia să fie asigurată individual, de la ăl mai mic cu țâța-n gură la ăl bătrân cu barba sură. Numai astfel se putea asigura sustenabilitatea sistemului și consolidarea spiritului civic existent în cadrul Confederației, ținând totodată seama și de multiculturalitatea zonei situate la interferența transformată-n convergență a trei mari popoare (german, francez și italian), fiecare dintre acestea cu particularitățile și nevoile sale, aspecte multiculturale care sunt întâlnite de altfel și în societatea noastră.
Dar de la multiplele aspecte interculturale am să revin la aspectele esențiale care fac sistemul de asigurări elvețian unul ideal (în speță cel al asigurărilor de sănătate).
Un aspect de căpătâi este libertatea – elementul fundamental al poporului elvețian, adică libertatea de alegere – a persoanei juridice la care o persoană se asigură [asiguratorul – care e fie o casă de asigurări de boală locală – de drept public sau privat (Idem, Art. 12, p. 7), fie o instituție de asigurări privată], a nivelului la care o persoană este asigurată (diferite niveluri de franșize – sume forfetare reprezentând valoarea contribuției asiguratului, sub diferite forme de prezentare – vezi ca exemplu Asigurarea de bază 2011), posibilitatea de schimbare a asiguratorului în cazul în care acesta nu îndeplinește cerințele de asigurare și nu răspunde nevoilor reale ale asiguratului.
Alt aspect important este obligativitatea (toată lumea este responsabilă pentru toată lumea), deci cu mic, cu mare, toată lumea contribuie la bunăstarea și la sănătatea tuturor. Bineînțeles există și situații speciale când asigurarea de boală este redusă sau se ajunge să nu mai trebuiască plătită, însă despre acestea puteți afla mai multe citind în întregime LAMal și OAMal. Conform Art. 4, alin. 2, LAMal, p. 3 „Asiguratorii trebuie să accepte, în limitele sferei lor teritoriale de activitate, orice persoană obligată să se asigure;”.
Un alt aspect esențial în sistemul de asigurări de boală elvețian este accentul pus pe prevenirea bolilor prin numeroasele tipuri de controale gratuite (pe care asiguratorii împreună cu furnizorii de prestații medicale sunt obligați prin lege să le pună la dispoziția asiguraților). Această mentalitate că o persoană trebuie să se însănătoșească înainte de a ajunge la spital reduce cu mult costurile și descongestionează spitalele, iar această strategie de „vindecare” se regăsește inclusiv în modul de construcție al contribuțiilor unui asigurat la costurile prestațiilor de care aceștia beneficiază potrivit Art. 64, LAMal, p. 35:
„2 Participarea lor cuprinde:
a. o sumă fixă per an (franșiza) și
b. 10% din costurile care depășesc franșiza (cota-parte).
3 Consiliul federal stabilește suma franșizei și suma maximală anuală a cotei-părți.
4 Pentru copii, nu este cerută nici o franșiză, iar suma maximă a cotei părți este redusă la jumătate. Mai mulți copii ai aceleiași familii, asigurați de același asigurator, plătesc împreună cel mult suma franșizei și a cotei-părți datorate de un adult.
5 În caz de spitalizare, asigurații virează, printre altele, o contribuție pentru cheltuielile de ședere, eșalonată în funcție de cheltuielile familiei. Consiliul federal fixează această contribuție.”
„În cazul internării în spital, adulții și adulții tineri (persoane asigurate sub 25 de ani) care nu sunt în sistemul educațional trebuie să plătească o contribuție de 15 franci elvețieni pe zi pentru cheltuielile de ședere.” (Securitatea socială e 01-04-2012, p. 71).
Potrivit Art. 103, OAMal, p. 71:
„1 Franșiza prevăzută la art. 64, alin. 2, lit. a, din lege se ridică la 300 de franci pe an
calendaristic.290
2 Suma maximală anuală a cotei-părți în sensul art. 64, alin. 2, lit. b, din lege se ridică la 700 de franci pentru adulți și la 350 de franci pentru copii.291
3 Data tratamentului este determinantă pentru perceperea franșizei și a cotei-părți.
4 În cazul schimbării asiguratorului în cursul unui an calendaristic, noul asigurator impută franșiza și cota-parte deja facturate în același an. Când nici franșiza, nici cota-parte nu au fost facturate, deducerea este realizată dacă asiguratul aduce dovada corespunzătoare.
5 Asiguratorii pot percepe un tarif forfetar pentru franșiza și cota-parte a adulților a căror acoperire a asigurării este prevăzută pentru mai puțin de un an calendaristic, atunci când aceștia din urmă solicită dreptul la prestații. Acest tarif forfetar se ridică la 250 de franci într-o perioadă de 90 de zile. Acesta nu poate fi propus în relație cu formele speciale de asigurare în sensul art. 93-101a.292”; asta în condițiile în care un salariu mediu brut în anul 2010 era de 5.928 CHF (~4820 euro), din care: femei – 5.176 CHF (~4208 euro); bărbaţi – 6.346 CHF (~5159 euro), (Îndrumar de afaceri Elveția 2012, p. 3). Totodată „Cota-parte la cheltuieli crește la 20% dacă este folosit un preparat al unui medicament brevetat în timp ce pe lista de medicamente decontate apare un medicament generic.” (Securitatea socială e 01-04-2012, p. 71).
Dacă tot am vorbit despre cât de mult își prețuiesc oamenii aceștia sănătatea și câți bani plătesc pentru a și-o prezerva și a lupta împotriva bolii, am să vă spun și ce primesc în caz de nevoie sub formă de prestații. În cuantumul sumei plătite de care vă vorbeam mai înainte intră „Diagnosticarea, tratamentul și îngrijirea medicală.
Asigurarea obligatorie de sănătate acoperă, pe lângă alte lucruri, serviciile furnizate în caz de boală sau accident (dacă nu sunt acoperite de polița de asigurare de accident).
Aceasta acoperă și îngrijirea de maternitate. Costul următoarelor este acoperit:
 diagnosticarea și tratamentul unei boli și consecințele sale, adică examinările, tratamentul și îngrijirea medicală în spital sau în ambulatoriu;
 analizele, medicația, mijloacele și aparaturile folosite pentru examinare sau tratament, contribuțiile la tratamentele de hidroterapie prescrise și măsurile de reabilitare medicală;
 transportul și costurile de salvare (contribuție de 50%, costurile de transport în total de 500 de franci elvețieni și costurile de salvare în total de 5000 de franci elvețieni pe an calendaristic);
 anumite examinări care intră sub titlul de medicina preventivă, de exemplu, pentru nou-născuți și copii, sau examenele ginecologice;
 serviciile de maternitate.” (Securitatea socială e 01-04-2012, p. 70).

După cum vedem cu toții, oamenii ăștia, de un caracter aparte, cu valori și năzuințe păstrate din străbuni, contribuie la acest fond de sănătate și primesc în schimb beneficii pe măsura contribuțiilor lor. Iar pentru aceasta trebuie ca sistemul de partea cealaltă să fie unul funcțional, un sistem în care rotițele trebuie să se miște în sincron și să fie schimbate când dau semne de uzură, să se comporte exact ca un ceas cu renume mondial, nu să stea pline de rugină și înțepenite așteptând vreun fulger să le urnească sau vreun „hoț de fier vechi” care să le pună în mișcare una câte una.
Vă mai vorbeam mai sus și despre medicamentele generice și cele brevetate (originale). Ei bine, despre acestea și despre asiguratori și alte instituții funcționale responsabile ale Confederației am să vă spun mai multe data viitoare, după o bine-meritată pauză, acum e târziu, sper că nu prea târziu, și nici măcar un ceas elvețian nu ar putea dovedi contrariul, și nici un fel de ciocolată nu v-ar mai putea revigora simțurile.
Așadar, odihniți-vă puțin dragii mei! La fel am să fac și eu …

Proiect de civism realizat de Reea SRL

Postat de: luncanpetru | 21/03/2013

Elveția – II

Și ´nainte cu poveste că de-aicea mult mai este de vorbit despre legi și oameni, și mai ales despre virtuți.
Ziceam data trecută despre legile ce derivă din Constituție. Ca să ne înțelegem într-același grai, acuma am să vă vorbesc despre cele federale. Și anume despre legile referitoare la Sistemul de asigurări și tipurile de asigurări existente în «Confœderatio Helvetica».
Dar înainte de asta, dragii mei, vreau să vă mai spun încă ceva despre tărâmul acesta de basm. După cum ni se prezintă în Îndrumarul de afaceri – Elveția, 2012, Ambasada României în Confederaţia Elveţiană, Biroul de Promovare Comercială şi Economică, BERNA, „Elveția de astăzi este o republică federală de tip parlamentar, formată din 26 de cantoane și 2.636 localități/comune.
Fiecare canton are constituție, parlament, tribunal și legi proprii care sunt însă armonizate cu cele ale Confederației. Cantoanele se bucură de o largă autonomie administrativă, au poliție proprie și exercită control independent asupra sistemului de educație – învățământ, sau a politicii de protecție socială. De asemenea, fiecare canton își poate stabili propriul regim fiscal.”; prin urmare s-ar putea foarte ușor face o comparație între acest tărâm de basm și a noastră patrie căreia, à mon avis, i-ar prinde bine niște moravuri dintr-acolo preluate.
Legea-i lege și lege-a fost dintru totdeauna pe-acele meleaguri și, trăind în spiritul celor menționate la I, nimeni nu s-a gândit a o încălca sau poate prea puțini la număr au fost cei cărora le-au trecut prin cap astfel de idei, ci eventual doar a o analiza și îmbunătăți.
Așadar, raportându-ne la legile Confederației Elvețiene, vă voi povesti una-alta despre câteva dintre modalitățile de asigurare care, împreună cu activitatea băncilor și instituțiilor financiare, fac ca acestea să constituie unul din pilonii economiei elvețiene, iar ținând cont și de faptul că mai mult de jumătate din veniturile companiilor de asigurare elvețiene sunt realizate în străinătate, „Elveția este principalul exportator european de asigurări.” (ibidem).
Este de netăgăduit astfel că sistemul elvețian de asigurări este unul sustenabil și performant, un sistem care lucrează în beneficiul asiguratului, al omului și care deopotrivă este configurat în așa manieră încât șansele sale de declin să fie infime în raport cu calitatea și perenitatea serviciilor oferite în cadrul acestuia.
Sistemul elvețian de asigurări este fundamentat pe un sistem cu trei piloni – „asigurarea de limită de vârstă, de urmaşi şi de invaliditate, pensia ocupațională şi pensia privată individuală”, primii doi piloni sunt obligatorii, al treilea – pensia privată individuală, este voluntar. În totalitatea sa sistemul elvețian de asigurări sociale este împărțit în cinci zone distincte (Securitatea socială e 01-04-2012, p. 20):

1. asigurarea de bătrânețe, de urmaș și de invaliditate (sistemul cu trei piloni);
2. asigurarea de boală și în caz de accident;
3. indemnizațiile compensatorii de venit în caz de serviciu sau de maternitate;
4. asigurarea de șomaj și
5. alocațiile familiale

Interesant de observat este modul de finanțare a sistemului elvețian de securitate socială (a se vedea schema de la pagina 22, Securitatea socială e 01-04-2012).
Sistemul elvețian de asigurări sociale, indiferent de categoria de asigurare, are ca principal scop oferirea posibilității de susținere a unui trai care să se apropie calitativ și cantitativ de traiul avut înainte ca un anumit eveniment să se producă în viața persoanei asigurate, prin toate cele cinci zone distincte de asigurare, plus altele complementare acestora, dorindu-se nimic altceva decât menținerea unui venit care să se apropie de venitul pe care respectiva persoană îl avea înainte de producerea evenimentului asigurat și prin asta viața omului să nu sufere o turnură nefericită, sau în cazul bolii, sau al accidentului recuperarea să se poată face relativ cu ușurință, pacientul nefiind constrâns financiar să renunțe la speranță și la dorința sa de viață.
Legile fundamentale care reglementează fiecare dintre cele cinci zone ale asigurării sociale elvețiene sunt pentru:
1. asigurarea de bătrânețe, de urmaș (LAVS – Loi fédérale sur l’assurance vieillesse et survivants) și de invaliditate (LAI – Loi fédérale sur l’assurance-invalidité);
2. asigurarea de boală (LAMal – Loi fédérale sur l’assurance-maladie) și în caz de accident (LAA – Loi fédérale sur l’assurance-accidents);
3. indemnizațiile compensatorii de venit în caz de serviciu sau de maternitate (LAPG – Loi fédérale sur les allocations pour perte de gain en cas de service et de maternité);
4. asigurarea de șomaj (LACI – Loi fédérale sur l’assurance-chômage obligatoire et l’indemnité en cas d’insolvabilité) și
5. alocațiile familiale (LAFam – Loi fédérale sur les allocations familiales)

Toate aceste legi sunt completate de alte decrete sau ordonanțe date de Confederație, precum și de legi cantonale ce fac referire la modul de implementare a celor dintâi, ca exemplu dăm Legea federală referitoare la supravegherea prețurilor (LSPr – Loi fédérale concernant la surveillance des prix), lege care „se aplică prețurilor produselor și serviciilor, inclusiv și celor ale creditelor. Sunt exceptate remunerația de muncă (salariile și celelalte beneficii) și activitățile de credit de la Banca Națională Elvețiană.” (Legea federală referitoare la supravegherea prețurilor, p. 1); Legea federală privind supravegherea asigurării sociale de boală (LSAMal – Loi sur la surveillance des assurances-maladie) care „are ca scop mai ales protejarea asiguraților conform legii federale din 18 martie 1994 pentru asigurarea în caz de boală (LAMal)” (Legea federală privind supravegherea asigurării sociale de boală – LSAMal, p. 1).
Poate vă întrebați ce se întâmplă sau ce s-a întâmplat cu povestea? Vreau să vă spun că orice poveste se bazează pe un sâmbure de adevăr, de această dată eu am să vă arăt mai mult decât un sâmbure de adevăr și am să vă redau firul poveștii cu ajutorul documentelor pe care am avut oportunitatea să le citesc.
Dacă încă sunteți nedumeriți, vă anunț că în continuare am să vă vorbesc despre sistemul elvețian de asigurări de sănătate. Asta printre alte gânduri legate de oameni, vaci, lapte, ciocolată și orologii.
Mai multe însă am să vă spun data viitoare …

Proiect de civism realizat de Reea SRL

Older Posts »

Categorii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,152 other followers

%d bloggers like this: